14 mai, 2008 de alex moldovan
Când povestea ajunse aici, Şeherezada văzu zorii mijind şi, sfioasă, tăcu.
Postat in nouazeci si noua de feluri de a muri | Etichetat Alex Moldovan, nouazeci si noua de feluri de a muri, proza scurta | 10 Comentarii
saraca, tragea si ea de timp
doar arta nu se face la norma…
aşa este, arta nu e ceva normal
sau ceva
normat
normal
poti muri de atita normalitate
păi hotărăşte-te: normalitate sau normatitate?
de normalitatea normei sau de enormitatea normalitatii
da
din ciclul “dialoguri absurde”…
Comentarii RSS
Nume
E-mail (will not be published)
Site web
Anunţă-mă despre viitoarele comentarii apărute prin email.
saraca, tragea si ea de timp
doar arta nu se face la norma…
aşa este, arta nu e ceva normal
sau ceva
normat
normal
poti muri de atita normalitate
păi hotărăşte-te: normalitate sau normatitate?
de normalitatea normei
sau de enormitatea normalitatii
da
din ciclul “dialoguri absurde”…