Etichete
Am văzut că a apărut o carte intitulată Biblia pe înţelesul copiilor. Mare scofală. Aş vrea să văd o Biblie pe înţelesul adulţilor. Asta ar fi, într-adevăr, o mare realizare.
Like this:
3 bloggers like this post.
12 scaune: Biblia pe înţelesul copiilor
04 luni Apr 2011
Posted in 12 scaune
După ce rezolvi Biblia pe înţelesul adulţilor eu aştept cu răbdare
variantele pentru adulţi ale:
Coran, Talmud, Bhagavata purana, Bhagavata purana si altele.
Dacă m-aş ocupa eu, altfel ar sta lucrurile…
))
eu de când am văzut că a apărut “cartea care te citeşte” îmi doresc “Biblia care să mă înţeleagă”.
biblia care te citeşte ca o carte deschisă
sau ca pe o carte deschisă?
Crezi?Copiii oricum inteleg mai repede,nu uita si prind esenta…
aoleu, creştinismul e o chestie de esenţă tare! să nu li se aplece la bieţii prunci
…
Lasa,ca li se ofera in doze mici,suportabil pentru privirea agera a adultilor;de-o mai fi agera…
ahh, da, pe-aia cu Duamne-Duamne, , (Noi pe Tine te rugam, Lumineaza-a noastra minte, lucruri bune sa-nvatam) o ştiţi? n-o ştiţi. eu am inventat-o, mă deranja puţin topica.
hiiii! a dispărut invenţia. deci încă o dată: Duamne, Duamne, Celestate! aşam.
la tine era cu Celestate?la mine cu Cerestate
am vrut să păstrez filonul latin
Ar trebu să-i oblige s-o vândă cu un astfel de autocolant, la fel ca şi CD-urile cu Cannibal Corpse.
si cartile care subscriu la mesajul Bibliei ar trebui vandute cu un autocolant asemanator? cum ar fi sa zicem Despre constiinta a lui Ratzinger…
prin prisma efectelor acesteia, nu mai am nici cea mai vagă idee ce ar putea înseamna a subscrie la mesajul Bibliei…
de charles & mary lamb?
eu ştiu decât de Mary had a little lamb
e o întreprindere dificilă. s-ar putea începe, mai lejer, cu un ghid al celor mai frecvente neînţelegeri ale Bibliei.
păi cred că s-a început deja – trebuie să se fi început, nu
?
ha, ha.:D dap, cu poze. cu adevaratele poze, nu cu imaginile trucate si cenzurate din biblisoare; biblioaicele sa faca bine sa arate cum sta treaba cu toate bazaconiile alea sangeroase si ilogice.
Pingback: La mulţi ani! 2011 in review « Alex Moldovan